Tinitus

Tinitus este adesea descris ca un ţiuit, fluierat, şuierat sau zumzet. Tinitusul subiectiv, cel care este audibil doar pacientului, apare în peste 95% din cazurile de tinitus. Acesta este un simptom asociat aproape tuturor deficienţelor auditive şi este prezent în peste 80% din cazurile de hipoacuzie neurosenzorială, .

Tinitusul obiectiv – cel care nu este auzit doar de pacient, ci şi de observator – apare în mai puţin de 5% din cazuri. El este asociat adesea afecţiunilor vasculare sau cardiace şi se tratează medical sau chirurgical.

Tinitusul este o reacţie în lanţ a percepţiei, emoţiei şi atenţiei şi implică procese ce au loc atât înureche cât şi în creier. Cauzele sale sunt foarte variate şi adesea dificil de determinat. În plus, aceeaşi cauză nu produce neapărat simptome similare la pacienţi diferiţi.

Nu toate persoanele se simt deranjate de tinitus. Totuşi, persoanele care suferă de această afecţiune încearcă adesea să explice problema familiei, prietenilor sau colegilor şi de multe ori nu sunt luate în serios. Acest lucru poate avea consecinţe negative pentru persoana respectivă şi poate conduce la excluderea socială şi la depresie.

Cum pot fi ajutaţi pacienţii cu tinitus? 

Majoritatea pacienţilor cu tinitus nu ştiu că aproape toate cazurile de tinitus sunt însoţite de hipoacuzie. Stresul provocat de hipoacuzie este adesea unul dintre cei mai importanţi factori din spatele zgomotelor. Pacienţii al căror auz s-a îmbunătăţit datorită aparatelor auditive sunt supuşi unui stres mai mic. În plus, zgomotele din urechea internă devin mai puţin evidente odată sunetele externe reîncep să fie percepute complet. Chiar şi în cazul hipoacuziei unilaterale starea pacienţilor cu tinitus se ameliorează cu ajutorul aparatului. Astfel, în majoritatea cazurilor, aparatele auditive sunt recomandate pentru tratamentul tinitusului.